observatoire du grand paris

©http://www.desprepolitica.ro/politica-si-dezvoltare-durabila-bucuresti-vs-paris.html

Capitala Frantei, se afla in fata celui mai mare plan urbanistic din ultimii 150 de ani: proiectul “Grand Paris” propune investitii de 35 miliarde €, bani concentrati in principal in infrastructura, reducerea poluarii, incurajarea constructiilor rezidentiale (70,000 anual), simplificarea planurilor urbanistice, imbunatatirea arhitecturii.

Planul este propus chiar de presedintele republicii, domnul Nicolas Sarcozy care a organizat un concurs de proiecte, la care au participat 10 echipe de arhitecti si designeri. Pe langa acestia, vor fi consultati sociologi, experti in urbanistica, ingineri constructori. Este vorba de un plan de termen mediu, care va demara in 2012 si se estimeaza ca va dura 10 ani. Iata asadar cum arata un proiect ambitios dar realizabil, cu obiective concrete, intr-o metropola nemodernizata din anii 1850 de catre Baron Haussmann.
Impulsionati si de faptul ca orase precum Tokyo, New York si mai ales Londra stau mult mai bine din punct de vedere urbanistic, politicienii francezi si-au insumat orgoliile pe timp de criza, luandu-si angajamentul de a rearanja practic Parisul.

Acest proiect confirma ideea ca situatii disperate cer masuri disperate: capitale Frantei este supra-agomerata, poluata, cu o piata rezidentiala umflata artificial si debalansata, cu ghetouri si probleme sociale extreme.

Pe de alta parte, actualul primar al Parisului, Bertrand Delanoe este primul primar de stanga al orasului de la 1871 pana in prezent, preluand aceasta functie in 2001, reales in 2008, pana in 2014 (durata unui mandat este de 6 ani). Dl Delanoe este un personaj politic destul de controversat, dar care se bucura si de o larga apreciere in Franta. Nascut unde altundeva decat in nordul Africii (Tunisia mai exact), din familie mixta africano-franceza, homosexual declarat, supravietuitor al unei tentative de asasinat, nominalizat printre primarii anului 2008 in lume si cu puternice politici sociale adoptate, Bertrand Delanoe a avut la randul sau cateva initiative extrem de drastice de modernizare a Parisului.

A impus “eliberearea” centrului metropolei prin desfiintarea locurilor de parcare, prin restrictionarea traficului (chiar si interzicerea circulatiei autoturismelor in imediata apropiere a Senei), reducerea benzilor de circulatie astfel incat oamenii sa fie descurajati sa circule cu masinile personale in centrul orasului. Aceste decizii nu au fost luate insa haotic, ci pe baza unor statistici care remarcau faptul ca posesorii de masini personale, care reprezinta un sfert din utilizatorii de drumuri publice, ocupa in acelasi timp 94% din suprafata totala a drumurilor. Desi neagreate initial, aceste solutii s-au dovedit a fi fiabile.

In plus, a completat restrictionarea traficului cu masuri concrete de incurajare a trasportului public si/sau nepoluant: benzi separate pentru autobuze si taximetristi, dezvoltarea retelei de tramvaie in centru si trasarea unei retele de rute pentru biciclete inchiriate de municipalitate, harta foarte bine gandita in functie de nevoi si eficienta. Dealtfel, acest proiect, cunoscut si sub numele Velib (velo libre) se pare ca i-a adus voturi pretioase la ultimele alegeri si este un exemplu extrem de graitor de parteneriat public-privat: impreuna cu una dintre companiile emblema in advertising JC Decaux, au fost puse la dispozitie 20,000 de biciclete, disponibile la inchiriat in 1,450 de centre automatizate in tot orasul. Un proiect asemanator ar urma sa fie pus in practica, dar pentru inchirierea unui numar de 2,000 autoturisme de dimensiuni foarte mici, pe termen scurt – proiect denumit Autolib.

Chiar daca Parisul intre timp s-a confruntat cu grave probleme sociale (revoltele suburbiilor din Octombrie 2005 atunci cand dl Delanoe a decretat stare de urgenta), dar si cu dezamagirea generala a opiniei publice odata cu pierderea printre degete a organizarii JO 2012 (si in dauna Londrei!!), actualul edil sef s-a bucurat in continuare de increderea populatiei pentru constanta unui proiect pe termen lung.

In acest context, ramane extrem de interesant de vazut cum va reusi dl Sarkozy (partidul UMP, de orientare conservatoare) sa isi impuna planul ambitios, in conditiile in care cei doi fac parte din formatiuni politice diferite, iar electoratul parizian a ales deja in 2008 continuitatea unui anumit tip de reforma combinata social-liberala. Daca se dovedeste a fi un plan numai pe hartie, atunci dl. Sarkozy va avea foarte multe de pierdut, mai ales ca dl Delanoe a fost tentat sa candideze la functie de presedinte al Frantei si in trecut.

Indiferent insa de care va fi deznodamantul in hexagon, capitala Frantei ne poate oferi un exemplu extrem de relevant de politici de dezvoltare aplicate unui oras haotic. Chiar daca la scara mai mica, pentru ca Bucuresti-ul este desigur decat un “mic Paris”, se pot impune astfel de politici si in Romania; numai ca, asa cum nici Dambovita nu seamana cu Sena, nici politicienii nostrii nu isi mai umfla orgoliul atat de tare cand viziteaza Budapesta, la fel cum omologii lor francezi o fac, numai gandindu-se la Londra.